Ce oare nu este o poveste? Dacă ne uităm puțin în jur, totul se rezumă la o poveste, cu personaje, intrigă și deznodământ în care ne dorim mult să câștige forțele binelui. Basme, fabule, povești și povestiri ne înconjoară la fiecare pas, fie că e o reclamă, un film sau cartea cea veche despre copilărie și vise dulci de dimineață. 1001 de nopți, Carțile Junglei și Aventurile lui Oliver Twist, David Copperfield toate sunt nemuritoare pentru că ne spun despre mister, exotic și aventuri. Toți ne dorim să fim eroi în propria poveste și am învățat din cărțile citite sau povestite. Faptul că indiferent de cultură sau limbă actul povestitului ne este atât de drag, atât de iubit că transcede familiarul cultural. Mowgli este la fel de năzdrăvan ca și Oliver, Sinbad, Aladin și David Copperfield sunt aventurieri înăscuți care au trezit admirația în multe inimioare de tineri exploratori.

Astea sunt câteva din multele amintiri din copilărie, unde Aleodor este încă Împărat și cam toate sunt și vor fi așa cum a fost odată. Bagheta magică poate să ne arate calea domniței. Care domniță ? Sunt foarte multe, trebuie doar să consultăm amintirile lui Harap-Alb. Acolo găsim o Ileana Cosânzeana, Vasilisa cea Frumoasă, Crăiasa Zînelor și poate chiar și cerceii Romaniței. Să ne îmbarcăm așadar în acțiunea lebăda pentru a găsi cheița fermecată. O să ne vină în ajutor Cocârț, Bondocel, Făt Frumos și poate chiar și faraonul Kheops. Chiar și faraonilor le plac poveștile, mai ales cele cu vrăjitori. Se bucură să audă chiar și povestea unui indian mic. Nu știu cât de mic exact, poate cât greierașul Men. Acel greieraș aventuier ca și baronul Munchhausen. ”Apoi de povești îs bun”, așa spunea baronul la un banchet cu contele cel viteaz. ”De-aș fi avut eu coiful din poveste”, spuse contele, ”aș fi dobândit comoara din insulă. Și pe cea a haiducului”, completă rapid baronul.

Așa a fugit de-acasă Crichi, nu se mai poate cu farfazonii aceștia. A plecat după bunicul, cel cu barba albă ca de nea, care trăia într-o colibă mică lângă padurea de cleștar. Acesta era un bunic ca toți bunicii. Știa meșteșugul ciocolatei calde și punea mereu steluța în fereastră. Această stea era pentru toți călătorii, chiar și Gulliver. Bunicul acesta era plin de șotii, putea să adoarmă o buburuză și să răspundă de ce mărul e rotund. Vorba vine că avea un duh într-o sticlă sau alte câte lucruri vrăjite.

Pentru toți visătorii picați din stele care încă mai caută blana de urs fermecată sau grădina cerbului, treceți pe la bunicul Odin, îi și Crichi demult ajunsă, să vă facă o cană de ciocolată caldă și să aflați și voi câte o poveste.